Saint Bernard
Câine de talie mare, având originea în Alpii Elveţiei unde a fost utilizat pentru paza gospodăriilor şi a turmelor, pentru cărăuşie şi tracţiune. A devenit celebru în secolul al XIX-lea fiind folosit, datorită puterii şi simţului său remarcabil de orientare, pentru salvarea călătorilor care se rătăceau sau erau înzăpeziţi în trecătorile alpine. Numele îi vine de la trecătoarea Saint Bernard, unde a trăit şi cel mai celebru reprezentant al rasei, cîinele Barry, care între 1800 şi 1812 a salvat 40 vieţi omeneşti şi este considerat câinele naţional al Elveţiei.
Saint Bernardul modern este rezultatul unei selecţii dirijate, la care au contribuit în mare măsură crescătorii britanici pe la mijlocul secolului trecut, subliniindu-se în special aspectul său masiv şi fixarea caracteristicilor specifice ale coloraţiei sale alb-roşii.
Se caracterizează prin capul foarte puternic, masiv, impozant, marcat prin pliuri ce-i brăzdează faţa, botul lat, cu aspect pătratic şi trufă marcantă, totdeauna de culoarea neagră. Ochii bruni sau căprui sunt de mărime mijlocie, plasaţi spre faţă, iar în cele mai multe cazuri pleoapa inferioară nu se închide complet. Privirea este serioasă, inteligentă şi mereu binevoitoare. Stopul este bine marcat.
Totul la acest câine exprimă vigoare, membrele sunt musculoase, labele mari, trupul masiv, spatele lat, gâtul scurt şi puternic, ţinut de obicei orizontal sau tn jos. Coada este prinsă sus, lată şi puternică, lungă şi foarte grea, în repaus cade în jos, fiind uşor curbată la vârf.
Se cunosc două varietăţi, în funcţie de lungimea părului : Saint Bernardul cu păr scurt şi Saint Bernardul cu păr lung.
Are un temperament foarte blând, este sensibil şi foarte ataşat de stăpân. Este un baby-sitter ideal, întrucât se înţelege foarte bine cu copii.
Are un instinct protector deosebit de dezvoltat şi a fost folosit în trecut in Alpi pentru a salva călătorii din avalanşe şi de frig. Rasă asemănătoare: Terra Nova (câine)
Sursa articol wikipedia
Câine de talie mare, având originea în Alpii Elveţiei unde a fost utilizat pentru paza gospodăriilor şi a turmelor, pentru cărăuşie şi tracţiune. A devenit celebru în secolul al XIX-lea fiind folosit, datorită puterii şi simţului său remarcabil de orientare, pentru salvarea călătorilor care se rătăceau sau erau înzăpeziţi în trecătorile alpine. Numele îi vine de la trecătoarea Saint Bernard, unde a trăit şi cel mai celebru reprezentant al rasei, cîinele Barry, care între 1800 şi 1812 a salvat 40 vieţi omeneşti şi este considerat câinele naţional al Elveţiei.
Saint Bernardul modern este rezultatul unei selecţii dirijate, la care au contribuit în mare măsură crescătorii britanici pe la mijlocul secolului trecut, subliniindu-se în special aspectul său masiv şi fixarea caracteristicilor specifice ale coloraţiei sale alb-roşii.
Se caracterizează prin capul foarte puternic, masiv, impozant, marcat prin pliuri ce-i brăzdează faţa, botul lat, cu aspect pătratic şi trufă marcantă, totdeauna de culoarea neagră. Ochii bruni sau căprui sunt de mărime mijlocie, plasaţi spre faţă, iar în cele mai multe cazuri pleoapa inferioară nu se închide complet. Privirea este serioasă, inteligentă şi mereu binevoitoare. Stopul este bine marcat.
Totul la acest câine exprimă vigoare, membrele sunt musculoase, labele mari, trupul masiv, spatele lat, gâtul scurt şi puternic, ţinut de obicei orizontal sau tn jos. Coada este prinsă sus, lată şi puternică, lungă şi foarte grea, în repaus cade în jos, fiind uşor curbată la vârf.
Se cunosc două varietăţi, în funcţie de lungimea părului : Saint Bernardul cu păr scurt şi Saint Bernardul cu păr lung.
Are un temperament foarte blând, este sensibil şi foarte ataşat de stăpân. Este un baby-sitter ideal, întrucât se înţelege foarte bine cu copii.
Are un instinct protector deosebit de dezvoltat şi a fost folosit în trecut in Alpi pentru a salva călătorii din avalanşe şi de frig. Rasă asemănătoare: Terra Nova (câine)
Sursa articol wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu